Cele două părţi ale satului sunt delimitate de biserica refomată, în care vizitatorii pot vedea secvenţe ale picturii reprezentând legenda Sfântului Ladislău. Lângă intrare se află monumentele consacrate memoriei eroilor din sat: Bartalis Ferenc a fost executat la Sfântu Gheorghe în anul 1854, iar Bertalan László şi Benedek Dániel au fost executaţi la Postarét din Târgu Mureş. În cimitirul satului se află mormântul căpitanului Borbáth László (1814--1898), căzut la datorie în timpul Revoluţiei din 1848-49.
Copacii de pe dealul din spatele bisericii au fost plantaţi cu scopul de-a comemora mileniul. Şcoala din localitate a fost ridicată pentru a comemora cea de-a 1000 aniversare a înfiinţării statului maghiar. În hotarul satului se află urmele unui sit antic precum şi ruinele unei cetăţi medievale cunsocute sub denumirea de Cetatea lui Tiborc.
În fiecare an, tineretul satului organizează balul de toamnă, care este precedat de o procesiune ecvestră.
BODOȘ
Ieftin, precum căruţa din Bodoş’- spune un proverb secular din Trei Scaune despre lucruri ieftine şi de calitate inferioară. Odinioară locuitorii satului se ocupau de fabricarea de căruţe, care erau ieftine, dar nu ţineau mult. Astăzi fabricarea de căruţe nu se mai practică în sat.
Biserica reformată a satului a fost ridicată în 1794, iar parohia şi sala destinată rugăciunii au fost construite între anii 1929 şi 1930 pe baza planurilor designate de către Kós Károly. În partea nordică a aşezământului se ridică biserica ortodoxă a satului.
Personalitatea de seamă a satului este Budai József (1851--1939), horticultor renumit, care a experimentat cu nu mai puţin de 138 specii de fructe noi. Egyed Ákos (1929), istoric şi om de ştiinţă, membrul Academiei Ştiinţifice Maghiare, este o altă personalitate renumită din istoria satului.
RACOŞUL DE SUS
Satul se află la vest de Baraolt, la punctul de întâlnire a pîraielor Kormos şi Rika. Acest aşezământ a luat naştere pe proprietatea familiei baronilor Daniel, şi a aparţinut pe rând districtelor Alba şi Alba Superior. În anul 1876 satul a fost anexat regiunii Trei Scaune.
Populaţia satului este predominant de religie unitariană. Biserica satului, înconjurată de un înalt zid din piatră, datează din Evul Mediu, ea şi-a câştigat forma curentă în anul 1795. În interiorul clădirii se află elemente aparţinând stilului baroc, precum şi galerii şi bănci pictate cu motive florale. În faţa intrării se află un monument consacrat memoriei eroilor căzuţi în primul război mondial.
Racoşul de Sus este menţionat de către literatura etnografică graţie portului popular feminin deosebit de colorat. Aceste haine tradiţionale sunt purtate astăzi doar cu ocazia marilor sărbători din viaţa satului. ’ Portul secuiesc’ este îmbrăcat de tinerii din sat mai ales cu ocazia balului din toamnă. Înaintea carnavalului de iarnă, unii locuitori ai satului se îmbracă în măşti şi în haine sărăcăcioase, se perindă prin case şi adună merinde, pe care le vor aşterne pe masa organizată cu ocazia balului.
De menţionat este cimitirul vechi al satului, unde vizitatorii pot vedea pietre funerare în formă de coşciug, ale căror număr depăşeşte cifra treizeci.
Ieşind din sat spre nord-vest se află valea Rika, unde , potrivit legendei, se afla odinioară cetatea lui Attila, regele hunilor. Regina Rika locuia în această cetate, după înmormântarea ei s-a aşezat o piatră pe mormânt, care astăzi se numeşte piatra lui Rika.
CĂPENI
Aşezământul cunoscut pentru exploatarea de cărbune se află pe malul drept al râului Olt, în de-alungul autostrăzii care leagă Sfântu Gheorghe de Baraolt. Exploatarea industrială pe scară largă a început în 1873 odată cu deschiderea minei principale numite Samuel. Până în anul 1967, anul care marchează închiderea ultimei mine din Căpeni, aşezământul a fost socotit centrul industriei miniere din Trei Scaune. Închiderea acestei mine a fost urmată de către deschiderea minelor noi din Vârghiş, Racoşul de Sus, Baraolt şi Bodos, mutând centrul tuturor activităţilor legate de exploatarea cărbunelui la Baraolt, iar cele două aşezăminte vor fi anexate de Baraolt din punct de vedere administrativ. În această regiune exploatarea cărbunelui a încetat în 2006, numai în Racoşul de Sus se mai continuă şi astăzi.
Conacul înfiinţat de directorul de odinioară a minei, Hoffmann Geza, găzduieşte şcoala cu clase primare a satului.
Biserica reformată a satului, datând din Evul Mediu, care a fost mai apoi reconstruită în stil gotic, este considerată un monument valoros al regiunii. Tavanul decorat cu casete ornamentate cu motive florale a fost făcut de meşterul
Asztalos József în anul 1767, la intrare vizitatorii pot vedea stema familiilor nobiliare din Căpeni, pictate pe tavan de către Keöpeczi Sebestyén József (1878--1964) în anul 1926. Acelaşi meşter dibaci a pictat stemele principilor Bethlen Gábor, Bocskai István, Báthori István, II. Rákóczi Ferenc, Kemény János şi Apafi Mihály.
De numele satului se leagă un trist eveniment istoric şi un proverb: secuii au pierdut o bătălie în data de 9 decembrie 1848 în acest sat. După victoria armatei imperiale, soldaţii acesteia i-au dat foc satului şi au măcelărit o bună parte a locuitorilor. La acest eveniment se referă zicala potrivit căreia ‘ e bai mare la Căpeni”. Însă după câteva zile norocul s-a întors de partea secuilor, în data de 13 decembie ei au câştigat o bătălie importantă, a cărei amintire este păstrată de un monument ridicat în centrul satului.
MICLOŞOARA
Satul se află între Aita Mare şi Căpeni, pe malul drept al râului Olt. Numele satului păstrează amintirea cetăţii vechi a aşezământului. Se presupune că această cetate a fost distrusă în secolul al XIV-lea.
Micloşoara este unul dintre aşezămintele pomenite cel mai devreme din regiunea Trei Scaune în documentele istorice. Într-un document datând din 1211 este pomenit sub denumirea Indagines Nicolai.
Populaţia este de religie catolică, ceea ce reprezintă o deosebire majoră, locuitorii celorlalte sate din împrejurimi fiind de religie reformată sau unitariană. În viaţa religioasă a locuitorilor o semnificaţie aparte o reprezintă pelerinajul de ziua Sfântei Ana precum şi procesiunea de ziua Domnului. În sat există încă tradiţia de-a trage clopotele pentru alungarea grindinei. Pentru acest serviciu clopotarul primeşte grâu de la gazde cu ocazia recoltei de toamnă.
Satul este cuibul strămoşesc al familiei contelui Kalnoky. Amintirea familiei nobiliare este păstrată de castelul lor datând din secolul al XVI-lea, care momentan de află în curs de restaurare, precum şi de capela din cimitirul local construită în onoarea Sfântei Ana.
Începând din secolul al XVII-lea, mai mulţi membri ai familiei Kálnoky au îndeplinit funcţia de vicejudecător regal, contele Gróf Kálnoky Dénes (1814--1888) a fost consilier intern, în anul 1847 a fost ales şpan al judeţului Alba, iar în 1861 reprezenta regiunea Trei Scaune în funcţia de judecător regal. Clăcaşii săi l-au ales căpitan în 1848, iar în anul următor a îndeplinit funcţia de comandant al liniei din Sfântu Gheorghe.
După schimbările survenite în anul 1989, membrii familia Kálnoky s-au întors în sat. Astăzi ei sunt prorietarii unei pensiuni care atrage mulţi oaspeţi din străinătate.
Tradiţia populară existentă în sat este carnavalul (se sărbătoreşte printr-un ritual de înmormântare). Cu această ocazie localnicii poartă diferite măşti, astfel mascaţi, ei colindă pe străzile satului. O roată anume este legată după carul ţigănesc, pe care se aşază două figuri din paie îmbrăcate în haine bărbăteşti şi femeieşti.
